Arctic. Crede in tine.

O zi de sâmbătă obişnuită cu trezitul destul de târziu dimineaţă, muzică bună şi un mic dejun copios pe terasă. Sătulă să înot printre firele de păr de pe parchet, trag o tură cu aspiratorul (trăiască tehnologia modernă), şterg un colţ de mobilă de praf, deschid larg geamul să aerisesc (chiar dacă geamul dă în noua construcţie de lângă cameră) şi pregătesc ţoalele pentru spălat. Hai să fie program lung de data asta, la 40 de grade, să scoatem mirosul de second din haine. Scap prea mult detergent, mai mut din el şi in a doua căsuţă şi surpriză, compartimentul pentru balsam e plin încă...hm...ceva s-a blocat pe ţeavă. "Lasă", îmi spun, "că se desfundă singură". Închid uşa, setez maşina şi dau PORNIRE.

Ca să vă spun cum stă treaba, familia noastră e "fană" produse româneşti, drept urmare tehnologia din casă (în mare parte din ea) e achiziţionată cu scopul de a susţine producţia naţională. Ca să nu mai spun de cele ale gurii, dacă nu scrie Salonta sau Harghita sau orice altă zonă românească pe ele nu se cumpără.

După vreo 40 de minute în care "mă dau" şi eu ca omu' pe internet, verific maşina. Tot la prima etapă a programului, tot plină cu apă, măcar bine că mai sunt ţoalele înăuntru şi se învârte. După alte 20 de minute revin cu sufletul la gură, în speranţa că scot ceva la uscat. Maşina tot la prima etapă a programului, tot plină cu apă, dar nu se mai învârte. Apăs PAUZĂ, apoi PORNIRE, nimic. O opresc de tot, îi dau drumul din nou, nimic. O opresc, selectez alt program, unul scut de 30 de minute măcar să o ia de la început, dau PORNIRE, nimic. Şi cu o calmitate de necrezut şi o nonşalanţă maximă, scot carnetul de instrucţiuni din dulap, caut modalitatea prin care pot scoate apa din maşină fără să deschid uşa, scot furtunul de dedesubt, umplu 2 ligheane de apă, mă curentez uşor de câteva ori că doar scrie să o scoţi din priză da' unde să mă bag după ea să caut priza, scot ţoalele pline de apă şi detergent si mă aşez cu toate în vană. "Şi aşa vroiam să fac baie" mă gândesc.

Şi uite aşa s-a dovedit a fi extrem de folositoare călătoria în India, unde printre multe încercări de viaţă spălatul la mână a fost o adevărată lecţie, neavând în casa simplă în care locuiam maşină de spălat. Pe lângă formula clasică de a bate podeaua (în cazul acesta vana) cu ţoala, am practicat dansul pe ţoală în lighean.

După o ora de murat pielea am triumfat. Toate ţoalele sunt curate, gata întinse pe sârmă în grădină, iar eu cu un kil mai slabă de la atata dansat şi luptat cu textilu'. Maşina de spălat, care apropo e ARCTIC cu o garanţie de 3 ani (unde mai pui că la 3 ani şi 4 luni după achiziţionare s-a stricat prima dată...) zace golită în baie, aşteptând meşterul să vină să o repare şi pe ea, să mai spele ceva ţoale în viaţa asta.

Mulţumesc ARCTIC. Cred în mine!