Toamna şi Tangoul

"Tangoul este un bărbat şi o femeie care se caută unul pe celălalt. Este o căutare a îmbrăţişării, a unui mod de a fi împreună" (Juan Carlos Copes, dansator şi coregraf)
 
Se întâmplă într-un mic bar semi-întunecat. Un vin, o ţigară, o muzică şi un dans. Ea stă aşezată la masă trăgând uşor un fum lung din ţigareta fină. El o priveşte din celălalt colţ al camerei. Ea serveşte o gură din paharul de vin şi îşi ridică privirea spre lume. Cupluri care dansează, fum şi arome alese. Atunci se întâmplă, privirile lor se intersectează şi îşi vorbesc. S-au înţeles perfect. Urmează frumosul şi inevitabilul.

Dansul. Tangoul.

Se îndreaptă unul spre celălalt, ajung faţă în faţă şi respiră adânc. Se apropie, îşi ating trupurile şi pornesc. El şi Ea împreună. Se simt, se armonizează, calcă împreună şi zâmbesc. E perfect. Mâna ei într-a lui, pasul lui lângă al ei.

Dansează împreună spre necunoscut. Păşesc împreună spre povestea ce se creează. După o vreme dansează parcă se cunosc de-o viaţă.

Cam astfel se întâmplă aici, acum, chiar aşa . Ritmul, îmbrăţişarea, pasul, muzica. Te uiţi la ei şi nu te-ai mai opri din privit. Fiecare are o poveste. O creează păşind. O simt îmbrăţişând. O transmit dansând.

Azi l-am simţit, pe el, tangoul!

De fapt totul începe demult, cam prin 1880 şi prin Argentina. Se adună buenos aires-ienii şi decid să revoluţioneze dansurile vremii. Fac un dans senzual şi orgolios, cu tente africane, pentru ca mai apoi, în timp, să-l cizeleze tot mai mult. Prin 1900 devine încet un dans al înaltei societăţi, modest, firav şi natural zic ei. Aşa apare "La Cumparsita", cam prin 1916, care de atunci devine dansul de final al unei seri de Milonga (poveste lungă) şi care se dansează de regulă cu un partener mai special. Mai târziu prin anii 30 apare Carlos Gardel şi face tangoul memorabil, la fel ca inegalabila melodie "Por una cabeza" care trezeşte tot ce-i mai frumos într-unul şi care tot apare prin filme că e imposibil să nu o fi auzit vreodată. Până în anii 50 se întâmpla uniunea...dintre voce şi orchestră, iar muzica prinde un alt gust. Mai apoi orchestra lui Osvaldo Pugliese face furori iar anumite melodii de tango ajung să fie cerute în mod expres la evenimente. Spre anii 90 apare Astor Piazzolla sau Gotan Project care îmbină stilurile muzicale şi fac tangoul din ce în ce mai special, un tango modern.

 Însă eu, abea azi l-am simţit, pe el, tangoul!